Vineri, 28 noiembrie 2008, ora 19, Abonament 10
Casa de Cultură a Studenţilor

Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „Transilvania”

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: Theo Wolters (Olanda)
Solist: Fátyol Rudolf – vioară

În program:
B. Bartók – Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 1
G. Mahler – Simfonia a V-a în do diez minor

Dirijorul olandez Theo Wolters a devenit în timp unul dintre oaspeţii constanţi ai Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”, primind statutul de „dirijor invitat principal” al ansamblului simfonic clujean.
Ca artist s-a format mai întâi în cadrul Fundaţiei „Kreato”, unde s-a dedicat studiului trompetei, iar apoi la Conservatorul din Maastricht. Ca o încununare a perioadei sale de formare, se adaugă anii petrecuţi la Universitatea de Muzică din Amsterdam, absolvind cum laudae, în anul 1979. Au urmat apoi specializări în dirijat, beneficiind de îndrumarea maeştrilor Roberto Benzi şi Piet Stalmeier.
Repertoriul abordat (de la clasicii Haydn, Mozart, Beethoven, până la Mahler sau Şostakovici, trecând prin Dvořak, Berlioz, Deubssy) reprezintă în sine dovada unei largi deschideri stilistice şi a unei adaptabilităţi la particularităţile muzical-estetice ale fiecărui compozitor în parte.
Debutul pe plan dirijoral a avut loc în anul 1981, alături de Orchestra Naţională de Tineret din Olanda, urmând apoi turnee în străinătate, în care a condus cu succes formaţii precum Orchestra Simfonică de Stat din Kosice, Camerata Cassovia, Synfonietta Slovacca Zelina (Slovacia), Orchestra Stavanger (Norvegia), Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti şi Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” din oraşul nostru. În ţara natală continuă să dirijeze orchestre, printre care Orchestra Olandeză de Promenadă şi câteva renumite ansambluri de suflători.
Pe lângă numeroasele concerte susţinjute ca solist-instrumentist şi dirijor, Theo Wolters promovează, din 1980, o intensă activitate pedagogică în cadrul Universităţilor de Muzică din Tilburg şi Maastricht, unde predă cursuri de trompetă.

Rudolf Fátyol s-a născut în 1957 la Carei. Este absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, unde a fost discipolul maestrului Ştefan Ruha. După absolvire a obţinut, prin concurs, postul de solist al orchestrei Filarmonicii din Satu Mare.
Dintre premiile obţinute amintim Premiul U.S.I.U. (United States International University) din San Diego (California) şi Premiul al II-lea ex aequo (premiul I nu s-a acordat) la Concursul Internaţional de vioară „Abbado” din Italia (1987).
Violonistul Rudolf Fátyol are la activ un mare număr de înregistrări. Ca solist a întreprins turnee în mai multe rânduri în Italia, Ucraina, Germania, Anglia, Ungaria, Bulgaria, Elveţia, Spania, Austria, Olanda, Cehia, Israel, Taiwan.
Din 2003 este doctor în muzică, artă interpretativă, cu teza „Sonatele şi concertele pentru vioară de W. A. Mozart” avându-l ca îndrumător pe compozitorul prof. univ.dr. Eduard Terényi. Începând cu anul 2008, este conferenţiar la Universitatea din Debrecen-Ungaria.

Primul concert pentru vioară şi orchestră scris de Béla Bartók aduce cu sine o anecdotă strâns legată de viaţa privată a – pe atunci – tânărului compozitor. Îndrăgostit de tânăra violonistă Stefi Greyer, Bartók îi mărturiseşte sentimentele sale, precum şi intenţia de a-i dedica un concert. Refuzul vehement al iubitei sale a dat naştere la această lucrare. În cele două părţi ale concertului, Bartók prezintă două aspecte ale aceleiaşi teme-portret a violonistei. Efuziunea lirică şi totodată suavă a viorii din prima parte se transformă în partea a doua în aspecte caricaturale, groteşti, sarcastice, care pune laolaltă multiplele faţete ale temei expuse în partea întâi. Concertul nu a fost niciodată auzit de către compozitor, fiind trecut sub tăcere după moartea amândurora.

Simfonismul lui Gustav Mahler reprezintă un capitol aparte din întreaga sa creaţie, un univers sonor în care putem regăsi ideile, gândurile, sentimentele, credinţa compozitorului despre om şi despre lumea ce-l înconjoară. Începând cu primele impresii ale copilăriei şi până la atitudinea metafizică asupra lumii: „Cum pot să fiu fericit, când altcineva, undeva, încă suferă?”.
Simfonia a V-a se desparte de grupul celor patru anterioare prin distanţarea compozitorului faţă de sursele primare de inspiraţie – antologia de cântece Cornul minunat al băiatului. Spre deosebire de primele sale patru simfonii, în Simfonia a V-a nu apar decât aluzii din această culegere, nu şi citate.
Procesul componistic al simfoniei s-a desfăşurat pe parcursul a zece ani (1901-1911), timp în care originalul a suferit nenumărate revizuiri din partea compozitorului, sfătuit adesea de soţia sa, Alma.
Partea întâi a simfoniei face corp ideatic comun cu cea de-a doua – un marş funebru, în care semnalele trompetei revin obsesiv, angoasant. Ideea funebră continuă în partea a doua mai exploziv, mai dezvoltat, mai dramatic, în frânturi abisale. Partea a treia prezintă, într-o atmosferă de sărbătoare, o lume dionisiacă, în care îşi fac loc dansurile austriece – atât cele pastorale (Ländler-ul), cât şi cele citadine (valsul vienez). Un flux armonic wagnerian continuu, sublim, care a inspirat filmul lui Luchino Visconti, Moarte la Veneţia, apare în partea a patra, Adagietto. Finalul, partea a cincea, este un corespondent al primelor două părţi, însă într-o formă realistă, terestră. Întâlnim imagini acumulate pe parcursul celor patru părţi, care se reunesc în această ultimă parte, într-un puzzle modernist al ideilor, realizat însă cu mijloace muzicale elementare.